Alegători români, vă îndrăznesc: treceţi Ponta!…

Posted on 28/09/2014

0


fereastra lui JohariCa la orice lucrare de doctorat, domnişoara România are nevoie de un profesor îndrumător sau de ceva aproximativ pentru reuşita în alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014. Cum lista scurtă pare eliberată de Ucraina, chiar în aceste momente, profesorii pot veni doar din: Germania, Rusia, China, Franţa, Statele Unite. Cu cine să plagieze, în noiembrie 2014, buna şi toleranta noastră ţară fără doctor şi lucrare de diplomă?…În fine, de când România pare că are nevoie de Iliescu şi Năstase, Dragnea şi Vanghelie, Oprişan şi Mazăre, Vanghelie şi Onţanu, care să descompună un substantiv propriu în adjective comune, doctorandul Ponta încă mai aleargă pentru recunoaşterea copiuţei. E lesne de anticipat, în noiembrie: România îşi dă doctoratul în Ponta şi nu va înţelege niciodată unde a greşit cu funcţia de premier sau preşedinte în istoria recentă…

”Te poţi supăra pe cineva care nu-şi valorifică în mod inteligent calităţile, sau care nu-şi cunoaşte limitele, ori nu-şi domină slăbiciunile. Dar nu te poţi supăra pe un ins încă nealcătuit, nearticulat, fluid, imprevizibil nu prin subtilitate dinamică, ci prin carenţă structurală. Nu te poţi supăra – să zicem – pe o amoebă. Or, în cazul de faţă, avem de a face cu un personaj fără portret recognoscibil: nu evoluează prin opţiuni raţionale, ci prin tropisme de conjunctură. Cînd inapt şi ţîfnos ca un repetent obraznic, cînd pompos ca un pionier distribuit, la sfîrşit de an, în rolul lui Mihai Viteazul, cînd drăgălaş ca o cadînă, cînd burzuluit ca un miliţian proaspăt crescut în grad, cînd glumeţ ca un băieţel din grupa mare, cînd solemn ca un lider planetar, Victor Ponta reuşeşte o stranie performanţă de minus-existenţă, un apogeu al lui „fără“: fără experienţă, fără prestigiu,fără competenţe specifice, fără prea multă minte, fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fărăconştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează”…

Un balon de săpun are o durată limitată de viaţă. Bucură, încântă, dar eşuează lamentabil la proba timpului. Culorile curcubeului expuse privirii preţ de câteva clipe nu ţin loc de corolă de lumini a lumii. Nicidecum. Rămân doar apă cu săpun şi aer. Necesare pentru micimea momentului în comparaţie cu efemerul creaţiei. Spunea bine cineva că nu trebuie să crezi în baloane de săpun. Sunt doar poveşti frumoase spuse celor adormiţi. Care visează baloane noaptea şi le sparg cu barosul ziua. Pe undeva,  năzuinţele unui visător interesează mereu atunci când te raportezi la viitor. Fără de care nu am mai rătăci în prezent. Fiii risipitori din prezentul general nu întruchipează speranţa! Sunt doar simpli actori pe timpul nostru. Care e limitat. Şi nu mai suportă amânări sau suspendări. A venit Pontissimo, la analiza generală. Cu baloane de săpun şi acoliţi vopsiţi. Se cere un vot de blam. Prontissimo!…

Într-o zi, organele corpului s-au hotărât să-şi aleagă un conducător.– Fiind cel mai deştept, e limpede că trebuie să vă fiu conducător, spuse Creierul.– Mai slăbeşte-ne, măi creierule, şi cu intelectualii tăi cu tot, că nu preţuiţi nici cât o ceapă degerată. Noi, ăştia pe care voi ne numiţi cu dispreţ „talpa ţării”, noi, cei care vă ducem în spate pe toţi, noi ar trebui să conducem, spuseră Picioarele.– Ha, ha, că şi ştiţi voi unde să mergeţi, adăugară zeflemitor Ochii. Nu, conducătorul trebuie să aibă o viziune foarte clară, şi numai noi avem aşa ceva.– Viziune?! Vai de capul vostru, nişte visători cu capul în nori! Până una-alta, noi, mult-hulitele servicii, deţinem secretul echilibrului, comentă un ofiţer din cadrul „Urechii interne”.– Ce searbădă ar fi viaţa fără artişti, fără scriitori, fără noi, cei care ştim să mânuim cuvântul la fel de bine cum mânuiesc alţii rindeaua, se lăudă Limbă.– Dacă nu ar fi Inima, cine ar mai pompa sângele necesar funcţionării întregului organism? se interesă un funcţionar bancar.– Nu orice capitaluri injectate în economie vor produce mult-dorita relansare economică, ci numai cele oxigenate, curăţate de aşa-numitele „active toxice”, se străduia să explice domnul Plămân, reprezentantul nu știu cărei asociații de imemeuri.– Terminaţi odată cu pălăvrăgeala asta, spuse un individ mărunţel, cu ochelari, şi care semăna leit cu Bok cel mic. Eu sunt conducătorul.– Da’ tu cine eşti? se mirară toţi cei de faţă.

– Mi se spune Cur. Profesor de constituție și avocat amator.

– Dar bine, Curule, tu nu ştii să faci nimic, şi, în afară de asta, miroşi atât de urât! Cum să ne conduci tu?

– Aşa, deci! Atunci o să vedeţi voi!

O săptămână întreagă, Curul nu făcu nimic.  Nu făcu nimic din ceea ce, îndeobşte, este menit să facă.  Iar după o săptămână plină de concedieri, reduceri de salarii, măriri de TVA, şi alte cele,  Picioarele tremurau ca vai de ele, Ochii se umflaseră de mai să iasă din orbite, Urechile vâjâiau, Limba atârna de-un cot, Plămânii gâfâiau, chiar şi Inima bătea să se spargă, iar în ce priveşte Creierul, o parte murise cu totul, iar cealaltă plecase cu o bursă de studii . Văzând, aşadar, că nu e de glumit, merseră la Cur şi îi spuseră:

-Mărite Cur, n-ai vrea, totuşi, să ne fii slăvit conducător?

La care Curul nu stătu prea mult pe gânduri – ați văzut Cur să gândească, și încă mult? Slobozi o băşină extrem de puturoasă, semn că primise ok-ul de la şeful, şi acceptă cu bucurie.

Viaţă de căcat … dacă ne conduce Curul.

Mda, România nu mai produce decât TVA şi accize din jocuri de noroc, resurse naturale, alcool şi fumat. Altfel spus, exportă doar materie primă, forţă de muncă ieftină necalificată şi primeşte în schimb euro transformaţi în consumul alimentelor importate cu largheţea lipsei de măsuri a Ministerului Agriculturii. Care este reprezentat cu mândrie de domnul Daniel Constantin, împrumutat cu greu de Dan Voiculescu din averea familiei, care nu prea înţelege fenomenul cu dezvoltarea şi promovarea producătorilor autohtoni. Şi se mulţumeşte doar cu plătitul subvenţiilor, la toată lumea, precupeţi din tată în fiu. Mercurialul din pieţe e tolerat din acelaşi principiu: prost e ăla care este nevoit să suporte adaosul speculanţilor cu certificat de producător luat pe şmecherie. Pentru echilibrarea balanţei comerciale, agricultura din România mai importă: roşii din Turcia, cartofi din Germania, pepeni din Grecia, usturoi din China, portocale din Olanda, brânză din Bulgaria, conserve cu ton mărunţit din Vietnam, mere din Polonia, struguri din Chile, vită din Austria ş.a.m.d. Statul nevolnic, reprezentat temporar de ministrul Maria Ioana, se plânge că nu prea are soluţii la încasarea taxelor şi impozitelor actuale şi vrea să rescrie Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. Ca să fim tehnici, pentru început, domnişoara ministru Maria Ioana ar trebui să republice aceste acte normative, normele metodologice de aplicare şi să nu mai semneze proiecte de legi promovate pe genunchi de ANAF. Pentru finalul carierei politice, înainte de noiembrie 2014, ar trebui să previzioneze bugetul general consolidat cu analize mult mai exhaustive din punct de vedere al predictibilităţii economice şi să definească mai des în limba română verbul a manipula. Şi, un sfat dezinteresat pentru toţi contribuabilii lui Ponta: să uite de rescriere, să vorbească mai mult de aplicare prin noi înşine…