Talentatul domn Ponta se îmbracă de la Prada…

Posted on 16/09/2014

0


Pentru că facem vorbire de domni şi pentru că discuţia are loc între domni, ne permitem şi glume cu domni sau discuţii despre domni…

Un balon de săpun are o durată limitată de viaţă. Bucură, încântă, dar eşuează lamentabil la proba timpului. Culorile curcubeului expuse privirii preţ de câteva clipe nu ţin loc de corolă de lumini a lumii. Nicidecum. Rămân doar apă cu săpun şi aer. Necesare pentru micimea momentului în comparaţie cu efemerul creaţiei. Spunea bine cineva că nu trebuie să crezi în baloane de săpun. Sunt doar poveşti frumoase spuse celor adormiţi. Care visează baloane noaptea şi le sparg cu barosul ziua. Pe undeva,  năzuinţele unui visător interesează mereu atunci când te raportezi la viitor. Fără de care nu am mai rătăci în prezent. Fiii risipitori din prezentul general nu întruchipează speranţa! Sunt doar simpli actori pe timpul nostru. Care e limitat. Şi nu mai suportă amânări sau suspendări. A venit Pontissimo, la analiza generală. Cu baloane de săpun şi acoliţi vopsiţi. Se cere un vot de blam. Prontissimo!…

Un iepure care privea mersul leneş al unei ţestoase îi spuse acesteia în glumă: -Vrei să facem o întrecere, să vedem cine aleargă mai repede? Ţestoasa încuviinţă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, veniră la locul hotărât pentru începerea cursei. Multe animale voiau să privească întrecerea şi asteptau cu nerăbdare. Domnul Şoarece trase o linie roşie pentru start şi veveriţa dădu semnalul de plecare cu un fluier. Iepurele porni val-vârtej, iar ţestoasa încetinel, dupa cum îi era felul. Cum o luase cu mult înaintea ţestoasei, iepurele se aseză să mănânce câţiva morcovi proaspeţi. În timp ce mânca, trecu şi ţestoasa, asudată, dar hotărâtă să nu se dea bătută. Iepurele mai alergă un pic şi, în dreptul unui sat, se aseză sub un copac să se odihnească. Târziu, ţestoasa îl ajunse din urmă, dar trecu mai departe fără să se oprească. Iepurelui i se făcu somn. Îşi spuse:- Soarele ăsta e prea fierbinte. Mai bine dorm un pic! Ţestoasa e înceată şi voi avea timp s-o întrec! Când se trezi, văzu ca se lăsă noaptea. Sări ca ars şi porni pe urmele ţestoasei. În depărtare, o văzu cum trece linia de sosire şi câştigă întrecerea.Toate animalele au aplaudat-o. I-au dat apoi o cupă, ca unei mari câştigătoare. Iepurele a ajuns târziu, obosit şi ruşinat, tocmai el, care credea că este cel mai bun alergător. Aşa a aflat că străduinţa este un dar nepreţuit…

”Te poţi supăra pe cineva care nu-şi valorifică în mod inteligent calităţile, sau care nu-şi cunoaşte limitele, ori nu-şi domină slăbiciunile. Dar nu te poţi supăra pe un ins încă nealcătuit, nearticulat, fluid, imprevizibil nu prin subtilitate dinamică, ci prin carenţă structurală.Nu te poţi supăra – să zicem – pe o amoebă. Or, în cazul de faţă, avem de a face cu un personaj fără portret recognoscibil: nu evoluează prin opţiuni raţionale, ci prin tropisme de conjunctură. Cînd inapt şi ţîfnos ca un repetent obraznic, cînd pompos ca un pionier distribuit, la sfîrşit de an, în rolul lui Mihai Viteazul, cînd drăgălaş ca o cadînă, cînd burzuluit ca un miliţian proaspăt crescut în grad, cînd glumeţ ca un băieţel din grupa mare, cînd solemn ca un lider planetar, Victor Ponta reuşeşte o stranie performanţă de minus-existenţă, un apogeu al lui „fără“: fără experienţă, fără prestigiu, fără competenţe specifice, fără prea multă minte,fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fără conştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează” Andrei Pleşu

candidaturi-politice