Despre monarhie şi fiii risipitori ai României…

Posted on 29/05/2014

0


Singura soluţie pentru conservarea limbii şi a neamului românesc, pentru totdeauna, este restaurarea monarhiei constituţionale şi recunoaşterea meritului său istoric. În lipsa acestei opţiuni, România şi fiii săi risipitori vor rătăci etern în istorie…

Prima persoană pe care am auzit-o vorbind despre Regele nostru a fost bunica din partea tatălui. A supravieţuit celor două războaie mondiale purtate de ţara noastră şi îmi povestea mereu duios, atunci când o forţam cu o juvenilă dezinvoltură la o poveste de demult, despre strădaniile şi caznele îndurate de dumneaei. De la cornurile plămădite din grâu, născute din făina albă şi maiaua învârtită ticluit de calfe, la chiflele coapte în cuptorul de lemne aduse cu strădanie de la munte de tatăl brutar,   lipsite în mod curent din alimentaţie în perioadele grele pentru ţară, schimbate la şcoala primară cu boabele de porumb coapte pe tablă de  Regele-Mihai-300x219unii colegi mai nevoiaşi, până la naturaleţea şi dezinvoltura unui tânăr studinte în filosofie la o terăsică pe bulevard. Natural, veneau şi anii (undeva în perioada interbelică) în care a lucrat ca şi tânără domnişoară la prăvălia unui evreu ca vânzătoare de gablonţuri şi cum a fost curtată de muşterii. Atmosfera epocii: rochiile de bal manufacturate din pânzele luate la vrac de croitorese cu vederi estetice inspirate din gazetele despre modă, parfumurile şi coloniile frumos mirositoare, ziarele şi pagina principală scrisă cu tâlc pentru târgoveţi şi ţărani, taxele şi impozitele vremii, toate luate pe veresie sau peşin, poemele şi buchetele unui îndrăgostit de julieta sa ş.a.m.d. Aproape mereu, cu iscusimea pozitivă a unei bunici întâlnite pretutindeni în România, îmi ilustra scurtele povestioare cu brevetele şi decoraţiunile conferite de Majestăţile lor regale Carol I şi Ferdinand I înaintaşilor mei lumeşti. Le ţinea pe toate undeva în şifonier, dosite, în maldărulul de cuverturi pentru pat. Mereu se ascundea faţă de semeni atunci când mi le arăta şi se asigura prin promisiuni repetate din partea mea că nu mai spun nimănui despre asta. Chiar şi părinţilor mei. Atât de apreciat ajunsese să fie adevărul despre regalitate în perioada mea de înţeles. Undeva înainte de 1989.  În fine, nu uita niciodată despre Regele Mihai şi pâinea cu mălai din sloganurile vremii, precum şi de greutăţile îndurate de ţară pentru a păstra teritoriile şi oamenii vorbitori ai limbii române sub acelaşi sceptru. Folosea cuvântul de rege numai în sensul de Mihai I Rege al României. Monarhiştii, faţă de fiii risipitori ai României, ştiu de ce!…