Mesaj pentru cine mai aude…

Posted on 02/03/2014

0


Vorbiţi despre PC sau UNPR ca şi cum ar reprezenta un partid politic în accepţiunea comună: istorie, membri, platformă, orientare politică, expunere publică, lideri etc. Câte partide mai poate suporta România? A rămas fără electori.Un prag de 10%, controlat electronic, ar rezolva problema tuturor. Unii fără manipulare, alţii cu politica…

A fost odată un oraş în care locuitorii se împărţeau în prinţi şi cerşetori. Între aceste două lumi nu existau decât câini vagabonzi. Ei formau clasa de mijloc…

Aduceri aminte, doar aduceri aminte…Astăzi sunt prea obosit să mai vorbesc despre democraţie consociativă şi regionalizare forţată. Promit să o fac foarte curând. Altfel, regionalizarea pusă pe hârtie de Dragnea la televizor, dispusă de UE cu titlu de standardizare pentru maximizarea şanselor comunităţilor locale de a se afirma lingvistic, etnic şi economic – în acord total cu principiul unităţii în diversitate şi Simfonia a IX creată de Beethoven- mă lasă nemuritor şi rece. Şi mă raportez aici doar la cazul România. Deja am flash-uri din memoria de privitor obiectiv la prosternarea clasei politice în momentul auto-invitării în spaţiul comun european. Propaganda media făcută de guvernarea Năstase, tributară pentru ideea aderării şi rapiditatea cu care se încheiau capitolele de negociere fără nicio târguială. Totul părea mai cuşer pe atunci, toată sclifosimea politică folosea sintagma “relansarea industriei şi crearea de noi locuri de muncă”. De parcă mai era vorba de o economie viabilă în momentul stabilirii calendarului de  pre-aderare şi anul 2007, considerat de naivi momentul în care ne-a apărut cerculeţul de steluţe galbene pe fond albastru în autocaracterizare. Mai mult, prăbuşirea controlată a industriei, atât cât mai scotea fum pe coş la momentul intruziunii fratelui mai mare european, mirosea strident a parfum de femeie cu aer de Bruxelles. Motiv pentru care, din raţiuni sociale, familia lărgită a împărţit ogoarele roditoare şi a inventat instituţia asistatului social creat pentru unele precum România, la jumătate de preţ şi fără TVA deductibil. Noroc cu ţiganii liberi, născuţi români, fraţii noştri de glie, care le arată zilnic resortisanţilor care este preţul pe care trebuie să îl plăteşti pentru europenizare forţată şi democraţie fără pâine…

ADUCERI AMINTE: Teoria formelor fără fond în politică şi-a făcut culcuş în PSD

1) PSD-ul doreşte să guverneze singur. Punct. Eventual cu UDMR, eventual cu PC, după caz, în funcţie de sufragii, motiv pentru care este dispus să aştepte şi până în 2012Pe fondul erodării actualei guvernări, cauzată de lipsa unei soluţii economice pentru resuscitarea economiei, culegerea laurilor în viitoarele alegeri parlamentare şi locale va revenidesigurcelui care va promite împărţirea resurselor publice într-un mod robinhoodian. După care, număratul ouălelor,va deveni o rutină pentru ceilalţi…

2) PSD-ul nu doreşte să scoată castanele din focul unei guvernări catastrofale marca Băsescu&PD în pragul iernii. Plata întreţinerii crescute în timpul anotimpului rece(prelungit si cu temperaturi foarte scăzute anul acesta, potrivit meteorologilor), inflaţia galopantă şi diminuarea veniturilor majorităţii populaţiei etc. Mai mult, imaginea publică a acestui partid se tratează şi acum contra injecţiilor cu băselol…

3) PSD-ul nu are un răspuns imediat la gravele probleme cu care se confruntă electoratul fidel acestei formaţiuni politice. Motiv pentru care, strategic, acceptă compromisul aşteptării(prin exerciţiul de imagine denumit constituţional „moţiune de cenzură) şi vinde braşoave în târg privind preocuparea faţă de poporul suveran aflat la limita subzistenţei…

Potrivit sloganului “poţi să dormi liniştit române, PSD lucrează la moţiunea de cenzură”, singura reacţie la mingea aruncată de liberali la fileul unei guvernări de criză e tăcerea disimulată în criticarea pe alocuri a virtualilor parteneri(mă refer aici la PNL), precum şi la fluturarea unor bicepşi măriţi în sondaje de “steroizii” lui Boc&comp. E posibil(spre sigur cu plus) ca în spatele acestui comportament să existe calcule politice legate de alegerile din 2012 . Unde, potrivit aceloraşi calcule, PSD-ul va triumfa triumfalist şi ne va conduce pe cele mai înalte culmi ale progresului. În fine, e clar că le scapă ceva din ecuaţia numită România Reală. E clar că vor să ne faciliteze un împrumut actual la Banca Tragerii de Timp. Până când? Noi nu mai avem timp de pierdut