Crăciun fericit, Majestate!…

Posted on 25/12/2013

1


Prima persoană pe care am auzit-o vorbind depre Regele nostru a fost bunica mea din partea tatălui. A supravieţuit celor două războaie mondiale purtate de ţara noastră şi îmi povestea mereu duios, atunci când o forţam cu o juvenilă tânguire la o poveste de demult, despre strădaniile şi caznele îndurate de dumneaei. De la cornurile de grâu coapte în cuptor de un tată brutar şi schimbate la şcoală cu boabele de porumb coapte pe tablă cu Regeleunii colegi mai nevoiaşi, la anii (undeva în perioada interbelică) în care a lucrat ca şi tânără domnişoară în prăvălia unui evreu ca vânzătoare. Aproape mereu, cu iscusimea pozitivă a unei bunici întâlnite pretutindeni în România, îmi ilustra scurtele povestioare cu brevetele şi decoraţiunile conferite de Majestăţile lor regale Carol I şi Ferdinand I înaintaşilor mei lumeşti. Le ţinea pe toate undeva în şifonier, dosite, în maldărulul de cuverturi pentru pat. Mereu se ascundea faţă de semeni atunci când mi le arăta şi se asigura prin promisiuni repetate din partea mea că nu mai spun nimănui despre asta. Chiar şi părinţilor mei. Atât de apreciat ajunsese să fie adevărul despre regalitate în perioada mea de înţeles. Undeva înainte de 1989.  În fine, nu uita niciodată despre „Regele Mihai şi pâinea cu mălai” din greutăţile vremii. De fiecare dată, folosea cuvântul rege numai în sensul de Mihai I Rege al României…

Untitled