Despre Băsescu şi alţi Ponta asemenea…

Posted on 29/09/2013

2


Ceea ce nu am învăţat cu Băsescu, se cuvine sau nu, ideologic, trebuie să învăţăm alături de micul Titulescu. Alfel spus, se poate reitera faptul că niciodată nu vom  aprecia socialismul – considerat modern ca şi soluţie de existenţă a statului în anul 2013- în faţa evidenţelor capitalismului, a liberalismului naţional, a statului aşezat pe principiile economiei de piaţă…

La ultimele alegeri, după lupte seculare traduse în ignorarea clivajului politic stânga-dreapta şi coagularea unui grup de lucru capabil să ne scape de “preşedintele jucător”, România a ales să aducă la putere USL, în defavoarea PD şi a progeniturilor năclăite de portocaliul fecaloid inventat de Băsescu. Acest lucru s-a înfăptuit numai prin ieşirea oamenilor în piaţa publică şi strigarea din toţi decibelii lipsă în coşul zilnic. Totul a fost pus în operă cu acordul a 70% dintre electorii aflaţi în favoarea bunului simţ în viaţă, lucru cerut de Crin Antonescu în politică.  Ce ne facem acum: ne asociem cu Băsescu, mimăm interesul naţional, uităm să spunem unde ne-a lăsat împrumutaţi pe vecie beizadeaua, uităm să spunem electoratului că cineva trebuie să plătească pentru asta, trădăm partenerii de drum şi ne visăm Parfion Semionovici Rogojin faţă de idioţii care au votat…Aşa să ne ajute Michiduţă, după caz!

Comunicarea cea mai simplă presupune un emiţător şi un receptor. Când e vorba de un lider politic şi electorat, când te referi la România, se pare, cu titlu perpetuu, totul comportă nuanţări. E vorba de cultura democraţiei apropriate la seral, e vorba doar de spaţiul determinat geografic cu domeniul informatic .ro, e vorba de percepţia alegătorilor şi ales: care promite în campanie şi se uită la măsuri pe sondaje. Başca, atunci când se jură pe funcţia de premier şi se primeşte bunăvoinţa asta, nu mai trebuie să existe bunul simţ în parcursul alegerii preşedintelui de drum. Pe undeva, nu ar trebui să uităm şi electorii de parcurs: scuipaţii, alergaţii, trimişii la reeducare într-un colţişor plin de praf, bătuţii de frig sau jandarmerie la mitinguri, ironizaţii la referendum etc. S-au uitat toate acestea? Băsescu, cu siguranţă, nu le-a uitat… Noi, de asemenea. Altfel, totul se reduce la încrederea cultivată de candidat şi roadele culese cu ocazia scrutinului.  Simpatizanţii, electorii, aderenţii , militanţii şi liderii -structura pe verticală a unui partid politic- te pot înţelege chiar şi atunci când faci omisiuni în recitarea unei poezii cu valenţe de discurs la tribună. Pentru restul, cei mulţi şi cu drept de vot fără sondaje, dacă se continuă aşa, totul se va reduce la sintagma „micul titulescu”. La cel care era pieptănat pe creştet de Adrian Năstase atunci când invita opoziţia să îi numere ouăle. Să nu uiţi, Darie! E important, mai ales acum, eşti domn la oraş şi poţi să faci istorie  fără să te dai mare personaj…

efectele-acceleratiei-gravitationale