Intimitatea a murit…

Posted on 16/09/2013

0


Nu ştiu alţii cum sunt , dar eu, când mă gândesc la intimitatea mea, la locul naşterii ideilor mele, la cârcoteala mea lăuntrică, la sudălmile pline de conotaţie adresate preşedintelui Băsescu, unde lega mama comentarii pline de epitete şi verbe întru dezavuarea împieliţatului, la cuptorul judecăţilor de valoare trase prin untura studiilor, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

(text apocrif, cules într-o expediţie arheologică  în Munţii Simţurilor din România)

Uşor, uşor, ne procopsirăm pe cap şi cu lipsa de intimitatate pentru individ. Te uiţi la părinţi: par nişte inadaptaţi. Nu mai înţeleg nimic. Totul se învârte prea repede pentru ei şi nu au niciun remediu. Par să se rezume la fraze pline de susţinere, în varianta fericită, pentru copii şi mimează o viaţă normală mergând la piaţă zilnic. E posibil ca negociatul legăturilor de pătrunjel sau adulmecatul covrigilor de un leu cu susan să le inspire normalitate. Mai mult, sunt dornici să preia benevol rolul de bunici şi să îndrume nepoţeii cu burtici flămânde la McDonald’s. Nimic din toate astea nu apar ca lipsite de conţinut atunci când eşti fiul risipitor…(va urma)

Intimitatea a murit...