Cineva, acolo sus, mă iubeşte discret şi tace…(reloaded)

Posted on 15/06/2013

0


Futurissima

oglindaLumea, aşa cum reuşesc să o înţeleg acum, s-a transformat în paradigma unor oameni: vorbitori, ascultători şi răspândaci. Desigur, ca în fiecare poveste reală, pot exista încrucişări reuşite sau nereuşite între aceste categorii. Să-i luăm pe rând. Primii, cei mai numeroşi de altfel, înţeleg să comunice liber şi să se manifeste ca atare indiferent de suport (oral, hârtie, telefon, mess, porumbei  voiajori etc.). Trafichează ideile personale dar şi cele culese de la alţii fără a simţi fiorul vreunei cenzuri personale sau externe. Libertatea, înţeleasă natural şi utopic, domiciliază zilnic în viaţa lor. Mai apoi, ascultătorii, reuşesc să accepte mental, după lungi analize legate de statutul unui sicofant, libertatea de a fi aflat ce înseamnă comunicarea pentru un cugetător cu prea multă arguţie. Motiv pentru care tânjesc să cuprindă şi să trăiască în filmul ambelor ipostaze. Propriu sau regizat de alţii. În fine, răspândacii, în lipsa lor de apartenenţă la secret şi oriunde huliţi, se joacă zilnic cu nişte cuvinte precum: libertate, recluziune, viaţă, demnitate şi ce mai rimează cu sintagma „o viaţă etcetera” …

justitia

Etichetat: ,