Ultima poveste portocalie…

Posted on 14/05/2013

0



in-cautarea-unei-ideiUnii de la pedele, numiţi aşa din spiritul gregar manifestat în perioada de domnie a lui Zeus, trag speranţe încă la propăşirea sistemului pe care l-au cunoscut, învăţat şi aplicat în cele mai mici detalii. Chiar nu ştiu cum se numeşte acest fenomen în sfera medicalului. De regulă, sunt oameni: fără personalitate, certaţi cu cititul oricăror cărţi şi cu o imaginaţie fecundă aflată la nivelul genunchiului. Când te gândeşti la broaşte, la amfibieni în genere, afli nivelul parcurs de genunchi către ei. Lăsând asta în urmă, din lipsă de timp, observi cum “astăzi” devine “ieri” şi “mâine” devine ”maro”; un motiv în plus de nervozitate pentru degringolada acestor vieţuitoare efemeride. Ele trebuie să plece, să dispară definitiv din peisajul actual şi nu pot achiesa la certitudinea afişată în văzul tuturor. Nu înţeleg că “domnul Zeus” i-a folosit doar să ajungă în “regnul Olimp” şi acum îi lasă fără abilităţile de semizei. Fără ambrozie, fără licitaţii publice cu încredinţare directă, fără virgine cu bluzon portocaliu, fără orice pământesc pentru condiţia de nevertebrat. Pentru toate aceste motive, comensurate doar în bani şi funcţii publice populate de habarnişti cu diplomă, universul gândacului se calcă singur cu o cizmă în creştet. Ce mai poate insecta să gândească despre condiţia euglenei verde şi a parameciului după ce a urcat cu liftul în lumea primatelor?…Răspunsul e la îndemâna oricui: te faci vertebrat, chiar dacă ai fost prin născare altfel; nu mai schimbi dosul pentru lins şi îţi oblojeşti limba prea mult încercată; uiţi că exişti o lungă perioada şi faci trântă cu moralitatea… Etcetera, etcetera. Aşa să vă ajute Darwin!

Anunțuri