Lev Nikolaevici Mîşkin faţă cu reacţiunea…

Posted on 09/04/2013

1


ue

Aduceri aminte, doar aduceri aminte…Astăzi sunt prea obosit să mai vorbesc despre democraţie consociativă şi regionalizare forţată. Promit să o fac foarte curând. Altfel, regionalizarea pusă pe hârtie de Dragnea la televizor, dispusă de UE cu titlu de standardizare pentru maximizarea şanselor comunităţilor locale de a se afirma lingvistic, etnic şi economic – în acord total cu principiul unităţii în diversitate şi Simfonia a IX creată de Beethoven- mă lasă nemuritor şi rece. Şi mă raportez aici doar la cazul România. Deja am flash-uri din memoria de privitor obiectiv la prosternarea clasei politice în momentul auto-invitării în spaţiul comun european. Propaganda media făcută de guvernarea Năstase, tributară pentru ideea aderării şi rapiditatea cu care se încheiau capitolele de negociere fără nicio târguială. Totul părea mai cuşer pe atunci, toată sclifosimea politică folosea sintagma „relansarea industriei şi crearea de noi locuri de muncă”. De parcă mai era vorba de o economie viabilă în momentul stabilirii calendarului de  pre-aderare şi anul 2007, considerat de naivi momentul în care ne-a apărut cerculeţul de steluţe galbene pe fond albastru în autocaracterizare. Mai mult, prăbuşirea controlată a industriei, atât cât mai scotea fum pe coş la momentul intruziunii fratelui mai mare european, mirosea strident a parfum de femeie cu aer de Bruxelles. Motiv pentru care, din raţiuni sociale, familia lărgită a împărţit ogoarele roditoare şi a inventat instituţia asistatului social creat pentru unele precum România, la jumătate de preţ şi fără TVA deductibil. Noroc cu ţiganii liberi, născuţi români, fraţii noştri de glie, care le arată zilnic resortisanţilor care este preţul pe care trebuie să îl plăteşti pentru europenizare forţată şi democraţie fără pâine…