Beţivul alfa şi începuturile…

Posted on 16/03/2013

2


Undeva la început, nu departe de cuprins, după un travaliu prelungit din partea mamei purtătoare s-a năzărit pe lume Alfa. Un băieţel sănătos, cu flatulări normale în pemperşi, ceva comun şi normal pentru un puţoi cu valenţe de progenitură beta. De la prima strângere la pieptul lăptos al mamei, de la primul scrâncet prelung de fiinţă, a ştiut mereu  că destinul lucrează pentru lipsa sa de colici intestinali. Atunci cand au venit, în batjocura fiinţării sale, au fost intâmpinaţi cu bocete prelungite şi călduroase mângâieri la funduleţul curat. După o vreme, copilul divin din povestea noastră, nemulţumit de mediile de socializare oficiale, a solicitat printr-o petiţie stropşită cu lacrimi să fie relocat în grija bunicilor iar roadele creşterii şi educării personale să fie apropriate de părinţi. Moţiunea a fost dezbătută şi aprobată în consiliul de familie în unanimitate. Alfa s-a întors la origini. De la cultivatul cartofilor şi pişatul pe spatele bunicului, la poeziile bunicii şi plivitul buruenilor în rime. Prunii altoiţi şi grădina populată cu prea mult pir, incursiunile cu tataia în centrul vechi pentru un bilet la pronosport, necunoscutul lanului de porumb din spatele casei, gardurile sărite până la bordeiul vecinului şi garnisirea cu pământ a tocăturilor pentru ciorbă etc. Toate au rămas în urmă până la naraţiunea cu mersul la grădiniţă…