Posted on 13/09/2012

1


Dispecer

Dimineaţă. Cocorii nu au plecat. Nu aveau de unde. Sunt mut. Undeva pe Dâmboviţa. Aproape de colivia în care am o vrabie.  Are  voie să se plimbe nestingherită.  Sărmana zburătoare, nu vrea să mă părăsească prea curând. Cred că s-a ataşat de mine. Împart totul cu ea.  Aerul viciat şi toleranţa reciprocă. Firimiturile din pâinea de aseară le dosesc pentru prânz. Plec, undeva, spre speranţă. Rătăcesc pe străzi pe care nu le ştiam deunăzi. Mirosuri gratuite şi zgomote greu de perceput. Caut, caut un alt loc.  Mă prinde un sentiment că nu sunt singur. Sunt miriade de aplicanţi pentru o viaţă mai bună. Conchid. Încă o zi cu Băsescu…

Vezi articol original