Posted on 02/07/2012

0


Dispecer

Se trezi într-o dimineaţă în peştera umedă şi rece. Ar mai fi dormit, ca orice balaur, dar îl sâcâia luminiţa ce se încăpăţâna să pătrundă prin mica intrare a sălaşului. De la o vreme, singura prietenă care îl mai vizita. Chiar şi aşa, o bombănea de fiecare dată şi se întorcea preţ de cincisprezece minute cu spatele la ea. Amic statornic, luminiţa îl petrecea cu înţelegerea unui înţelept cu barbă lungă şi albă. Ştia, lăuntric, că numai aşa îl poate scoate din propria-i recluziune. Momentul de tatonare reciprocă, demn de un duel fără final, încetă odată cu prima văpaie pufnită prin fosele unui balaur pensionat de vremuri să fie ultimul din spiţa sa estică…

Insidioasă, jivina îşi încordă printr-o zbatere nefirească ultimii solzi (ce îi populau coama rebegită ca o virtute militară) şi oftă prelung spre răsărit. Speranţa întâlnirii cu singura lui alinare compensa tot efortul…

Vezi articol original 154 de cuvinte mai mult