Posted on 20/05/2012

0


Dispecer

Unii de la pedele, numiţi aşa din spiritul gregar manifestat în perioada de domnie a lui Zeus, trag speranţe încă la propăşirea sistemului pe care l-au cunoscut, învăţat şi aplicat în cele mai mici detalii. De regulă, sunt oameni: fără personalitate, certaţi cu cititul oricăror cărţi, cu o imaginaţie fecundă aflată la nivelul genunchiului. Când te gândeşti la broaşte, la amfibieni în genere, afli nivelul parcurs de  genunchi către pedelei. Lăsând asta în urmă, din lipsă de timp, observi cum fiecare zi devine un motiv de nervozitate, un stadiu al acceptării inevitabilului. Ei trebuie să plece, să dispară definitiv şi nu pot achiesa la certitudinea asta. Nu înţeleg că Zeus i-a folosit să ajungă în Olimp şi acum îi lasă fără abilităţile de semizei. Fără ambrozie, fără nectar, fără virgine, fără orice pământesc. Fără astea, comensurate în bani şi funcţii publice de habarnişti, universul gândacului se calcă singur cu…

Vezi articol original 61 de cuvinte mai mult