Portretul luptătorului pentru libertate la tinereţe…(în vremurile noastre)

Posted on 11/02/2012

3


M-am săturat să tot explic colegilor mei faptul că interacţiunea petrecută la locul de muncă nu reprezintă o relaţie sinceră de prietenie legată prin idealuri comune. Am obosit să argumentez de ce trebuie să ies în Piaţa Universităţii pentru a protesta şi a surprinde prin imagine şi film emulaţia creată în jurul nevoii primare de libertate a tuturor. Ajuns acasă, de multe ori, trebuie să mă conving şi pe mine de ce aleg să îmi petrec timpul în frig alături de ceilalţi infatigabili semeni şi nu mă cuibăresc în căldură căminului, a persoanei iubite…E greu să trăieşti mai multe stări într-o singură viaţă. Lipsa de repere, mersul lucrurilor într-o singură direcţie, voluptatea suficienţei- toate astea- mă ispitesc cu voiciune spre deşert…Lupta pentru sieşi caută mereu un motiv pervers pentru a învinge. În jur, timpul curge implacabil la vale iar zăgazurile sunt dinamitate arareori de oameni purtători de curaj.  La final, fără îndoială,  istoria ne va apropria pe „toţi” drept personajele ei trecătoare…