Am impresia că bulgarii s-au săturat de etimologia cuvântului „ţigan”…

Posted on 27/09/2011

2


Romi (uneori scris rromi, cunoscuţi popular şi ca „ţigani”) este denumirea unui grup etnic originar din India medievală, majoritatea acestuia găsindu-se în Europa, cele mai importante grupuri trăind în Europa Centrală, de Sud-Est, de Sud-Vest şi în Turcia. Importante comunităţi de romi trăiesc de asemenea şi în America sau în alte colţuri ale lumii. Etimologia cuvântului nu este clară: o teorie spune că numele de „ţigani” („zingari”, „tsigans”, „Zigeuner”, „cigani”, „cikani” în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi„, (tradus: „a nu se atinge„), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care ţiganii (romii) au fost confundaţi; o altă teorie spune că numele vine de la cuvântul persan „ciganch” („lăutar”„dansator”), de la cuvântul persan asinkan („fierărie”) sau de la un cuvânt cuman care ar însemna „sărac, lipsit de mijloace”. Dorin Cioabă, fiul regelui romilor Florin Cioabă, a propus să se utilizeze numele de “indirom” în loc de “rom”, deoarece ţiganii se trag din India şi astfel să nu mai fie făcută vreo legătură cu România sau cu oraşul Roma. Limba lor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

drapelul oficial al romilor propus în 1971 la primul Congres Mondial al Romilor. Roata cu spiţe chakra a fost adoptată ca simbol al etniei rome; tot atunci s-au adoptat imnul şi ziua internaţională a romilor.

 În secolul XI romii se aflau în Imperiul Bizantin, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei (secolele XIV-XVI), ca şi în nordul Africii. Migraţia masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turceşti şi de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui. În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula iberică, iar din secolul XIX în cele 2 Americi. În ţările române, romii, sunt semnalaţi în secolul XIV ca robi. În Evul Mediu majoritatea romilor din ţările române erau robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti, ocupaţiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreţi, etc. În secolul XIX, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

Regiuni cu populaţie semnificativă:

Spania

650.000
(1.62%)

România

535.140
(2.46%)

Turcia

500.000
(0.72%)

Franţa

500.000
(0.79%)

Bulgaria

370.908
(4.67%)

Ungaria

205.720
(2.02%)

Grecia

200.000
(1.82%)

Rusia

182.766
(0.13%)

Italia

130.000
(0.22%)

Serbia

108.193
(1.44%)

Regatul Unit

90.000
(0.15%)

Slovacia

89.920
(1.71%)

Germania

70.000
(0.09%)

Republica Macedonia

53.879
(2.85%)

Poporul rom stabilit în ţările Europei, în timpul celui de al doilea război mondial, a fost supus unor persecuţii fiind supus unor acţiuni de epurare etnică şi culturală. Alături de evrei, romii au fost prădaţi, lipsiţi de bunuri şi averi (în special aur) şi trimişi în lagărele de concentrare de la Birkenau şi Auschwitz în vederea ştergerii oricărei urme a prezenţei acestor averi.

Sursă: Wikipedia