Ce vrei să te faci când vei fi mare? Sper că nu te gândeşti la preşedintele Băsescu … (ha-ah-ghiorţ-câh-bla)!

Posted on 15/09/2011

6


Dimineaţă. Cocorii nu au plecat decât în scrieri. Care nu mai există decât la pachet cu ziarul. E criză şi globalizarea nu iartă pe nimeni de la citit.  Sunt mut. Undeva pe Dâmboviţa. Aproape de colivia în care am o vrabie.  Are  voie să se plimbe nestingherită în garsonieră. Preferă să cutreiere văzduhul şi sufletele celor din bloc. De altfel, jefuieşte toată ziua cuiburi de rândunele. Prada, mici rămurele fecalizate şi apa adusă în cioc de la haznaua municipală, o împarte tăcut şi frăţeşte în fiecare seară.  Fiertura mutuală, dreasă cu multe broboane de sudoare şi cazne reciproce, ne adoarme mereu cu gândul la revoluţie…

E joi şi sărmana zburătoare nu vrea să mă părăsească nici azi. Cumva, cred că s-a ataşat de mine. Împart totul cu ea de la o vreme. Aerul viciat, chiria neplătită, salariul unor ridicători de gunoaie neselectate, firimiturile de aseară etc. E vremea să plec, undeva, spre speranţă. Rătăcesc pe străzi pe care nu le ştiam deunăzi. Mirosuri fetide şi zgomote greu de perceput. Caut, caut un alt loc.  Mă prinde un sentiment că nu sunt singur. Sunt miriade de aplicanţi pentru o viaţă mai bună. Conchid. Încă o zi cu Băsescu…

Invitaţie la film