No man’s land…

Posted on 08/12/2009

4


În ţara mea, din raţiuni economice, oamenii nu au culoare… Sunt terni şi înţeleg să rămână aşa. Împăratul nostru spune că această lipsă este suplinită de confortul interior al fiecărui supus. Şi nu avem motive să nu-L credem. Are o relaţie nemijlocită cu Baa, zeul nostru, zeul tuturor fiinţelor cunoscute… În ţara mea există un singur oraş: Ternium. Cu oameni, străzi, maşini şi tot ceea ce presupune existenţa unui oraş. Din când în când, suveranul nostru – slăvit să-i fie numele în veci! – ne permite să şi gândim… de regulă, în pauzele de muncit. Fiecare dintre noi are dreptul la 15 minute zilnic.  Gândim, apoi ne întoarcem la îndatoririle noastre faţă de Luminăţia sa… Suntem fericiţi că ne aflăm aici. Şi nu vrem să schimbăm cu nimic viaţa noastră…

Edi

See also: Jurnal de bord, Codex

Anunțuri