O zi obişnuită în România…prânzul

Posted on 28/10/2009

3


…care va să vină. Numai că trebuie să las un pic întrebările. Valul cere să acţionez. Rapid, aproape acum. Realizez că sunt la serviciu. Sentimentul îmi precede rutina. Bla-bla-bla. Bla-bla-bla. Flotări logice amestecate cu genoflexiuni în concret. Lume multă, zgomotoasă, încărcată cu probleme reale. Neverosimile, pentru unii. Realitatea, pentru mine, se reduce la rezolvarea întrebărilor fără răspuns! Sună pompos. Miroase chiar. În fine, trebuie să abandonez dialogul, pentru o speţă. Cineva a dorit să iasă din anonimat sacrificând obişnuinţa. S-a gândit că poate abandona tot ceea ce cunoştea pentru nesiguranţă. Argumentarea mea pleacă instinctiv de la interogaţii. De ce tocmai acum? S-a întâmplat ceva? Etc. Răspunsul, îmi sună străin. Rămâne să îl decodific singur. Conţine doar trei cuvinte: de, ce şi nu. Amân pentru a doua zi rezoluţia, mirat fiind de complexitatea situaţiei, care va să treacă,… (va urma: cina)

See also: micul dejun

Anunțuri
Etichetat:
Posted in: Eu