Cineva, acolo sus, mă urmăreşte discret şi tace…

Lumea, aşa cum reuşesc să o cunosc eu acum, s-a transformat în: vorbitori, ascultători şi răspândaci. Desigur, ca în fiecare poveste reală, pot exista încrucişări reuşite sau nereuşite. Să-i luăm pe rând. Primii, cei mai numeroşi de altfel, înţeleg să comunice liber şi să se manifeste ca atare indiferent de suport (oral, hârtie, telefon, messenger, porumbei  voiajori,  mail etc.). Trafichează ideile personale dar şi cele culese de la alţii fără a simţi fiorul vreunei cenzuri personale sau externe. Libertatea, înţeleasă natural şi utopic, domiciliază zilnic în viaţa lor. Mai apoi, ascultătorii, reuşesc să accepte mental, după lungi analize  legate de statut, libertatea de a fi aflat ce înseamnă comunicarea pentru unii. Motiv pentru care tânjesc să cuprindă şi să trăiască în filmul ambelor ipostaze. Propriu sau regizat de alţii. În fine, răspândacii, în lipsa lor de apartenenţă oriunde, se joacă zilnic cu  nişte cuvinte precum: libertate, comunicare, viaţă, demnitate…

See: Vania, Cristian Lisandru

Tagged: A fost odata in Romania, Adam si Eva, Alegeri, Basescu, Bla bla bla, Boc, Boschetar, Bugetar, Ceausescu, Copy&Paste, Cozmanca, Dare de seama despre norbi, De la naftalina, De veghe in lanul cu prosti, Domnu cu barba, Eu, Glume cutreieram, Guvern, Juramant, Merge şi aşa, Meserie te halesc, Mos, PD, Posta Vesela, Presedinte, Prostitutio in integrum, PSD, Roman, Romania, Televiziune, Un cuvant pe zi, Viata bate campii!, Zero tv

Posted in: Uncategorized