Legenda balaurului fără adjective…(2)

Posted on 25/03/2010

1


Insidioasă, jivina îşi încordă printr-o zbatere nefirească ultimii solzi (ce îi populau coama rebegită) şi oftă prelung spre răsărit. Speranţa întâlnirii cu singura lui alinare compensa tot efortul. Luminiţa, jucăuşă ca un tril de izvor în amonte,  tresălta lumesc spre apusul ştiut… Peretele apropiat, umectat cu organisme  dornice de viaţă, părea amantul perfect pentru căldura ei… Sunt singur, gândi balaurul… Şi, fără un răspuns, se apucă de îmbuce ceva, aşa,  în loc de  carne de cutezător…Greu de găsit un om curajos!…  În fapt, trecuse demult la altceva…


Credit foto: Alex Mazilu – Blog foto zilnic